Povești din Costiera Amalfitană

de Diana Rădulescu, București, 2015 Prima dată când am auzit de Coasta Amalfitană a fost în filmul "Sub soarele Toscanei, moment în care am pus-o pe lista destinațiilor de vacanță. Scenele din film descriu perfect Coasta Amalfitană: marea turcoaz, stâncile abrupte, satele mici cu case colorate cocoțate pe stânci, printre lămâi și portocali, de o frumusețe din altă lume. Amalfi Blue sea in Amalfi Momentul meu preferat din film este atunci când Frances și Marcello își conduc mașina pe drumul îngust care șerpuiește de-a lungul Coastei Amalfitane. Și cum viața nu este întotdeauna ca în filme, am explorat coasta alături de propria mea versiune a lui Marcello, una chiar mai bună. Dar dacă vii aici cu gândul de a-l întâlni pe propriul Marcello, șansele de a-ti găsi unul printre „italiani veri” sunt foarte mari. Pentru a înțelege de ce personajul principal, Frances a hotărât să rămână pe coastă pentru totdeauna, trebuie să vii aici cel puțin ...
Read More

Tranșant ca șrapnelu: Drama Oanei Zăvoranu sau fără magie, viața e „pustiu”

de Ruxandra Stoian, București, 2015 foto: arhivă personală Sophisticart   Printre știrile (proaspete ca o mandarină din Obor) despre ruși cu războiu', despre demisia lui Ponta și ce s-a mai întâmplat cu Elena Udrea – lucruri total neinteresante de altfel, pentru că oricum nu se schimbă nimic decât titlul articolelor de a doua zi, am găsit totuși la categoria știri de ultimă oră, ceva cu adevărat important și vital: „Vrăjitoarele Vanessa şi Melissa au fost condamnate pentru şantajarea Oanei Zăvoranu.” Deja viața mea căpăta o altă turnură. Nu știam ce să fac. Oare lacrimile erau de durere că cineva publică așa ceva sau de la râs? Pentru o secundă, chiar am trăit o dilemă. Dacă viața bate filmul, articolul ăsta cu vrăjitoarele, bate lejer orice banc bun. Oricum prin mesajul e singurul care merită citit de la rubrica știri de ultimă oră. Chiar dacă este o inepție totală, articolul ține să întregească spiritul j...
Read More

Ieșitul în club – o călătorie inițiatică

maxresdefault Noaptea de 31 octombrie aduce în prim plan o sărbătoare de import, în care majoritatea firmelor parcă se iau la întrecere cu cele mai inspirate sau deplasate campanii publicitare, pentru un rezultat „de groază”. Halloweenul s-a răspândit mai întâi în America de Nord, într-un  lăcaș parcă pentru toate religiile, un fel de amestec aromat pentru toate gusturile, care nu rămâne totuși, decât un ghiveci cultural, cum îl numea și Valeriu Anania. Apărută în 1745, sărbătoarea care s-ar traduce „noaptea sfinților”, s-a perpetuat în fel și fel de forme, într-un amalgam de obiceiuri, purtând influențele păgâne ale culturii celtice, ale scoțienilor și locuitorilor din Țara Galilor, totul pornind din rădăcini creștine, având la bază cinstirea morților. Ca orice sărbătoare comercială, Halloweenul oferă un mijloc propice tuturor comercianților, barurilor, magazinelor, mallu-rilor să se manifeste într-un decor la fel de anost ...
Read More