Poezia în teatrul modern- interviu cu actorul George Burcea

de Ruxandra Stoian

Știm cu toții că în Antichitate, dramaturgia, filosofia și poezia făceau parte din viața de zi cu zi.

Au trecut anii, poeziile s-au schimbat într-un șir de curente literar-artistice, iar teatrul a devenit mai actual. Piesele vechi au căpătat o turnură modernă și Shakespeare a devenit un dramaturg de Centru Vechi, primind modificări de la scenariștii și actorii contemporani.

Trecerea aceasta nu este un lucru rău. Arta se modifică pe vremurile actuale, însă unele valori rămân de neclintit. Caragiale nu a fost niciodată mai actual, poezia abstractă a lui Stănescu nicicând mai vie.

Ține doar de ochii privitorului.

Mulți dintre actorii contemporani au alte aptitudini: cântă, dansează, scriu, dând dovadă de un spirit cultural dezvoltat polivalent.

Poezia este trăire pură, iar în combinație cu teatrul devine o experiență înălțătoare.

Tinerii actori de la UNATC obișnuiau să organizeze seara de poezie, un spectacol unde oamenii citeau poezii personale sau ale unor autori cunoscuți, într-un act dinamic de improvizație.

Mai există oameni care în ciuda zbuciumului modern, mai au timp și să respire prin poezie.

Un exemplu este și actorul George Valentin Burcea, un om care caută frumosul în toate formele lui.

12315169_1044049702304370_2009107475_o

Sophisticart: – Cum de ai ajuns la actorie? Care a fost punctul de pornire?

G.B: După un voiaj de 6 luni pe mare, ca marinar, am venit acasă să ma odihnesc. Într-una din zile, o prietenă m-a luat cu ea la o piesă de teatru, iar la finalul piesei știam că trebuie să-mi schimb meseria. De aici până când am fost admis la UNATC, au fost doar câțiva pași – dorința, încredere, muncă și răbdare.

Sophisticart: – Ce autori te-au inspirat în dramaturgie?

G.B: D.R. Popescu, Mihail Sebastian, Maxim Gorki, Feodor Dostoievski, Anton Cehov și ar mai fi câțiva. Nu poți spune că te inspiră doar doi sau trei autori. Fiecare are ceva special, ceva frumos care te atrage și te face să-l iubești, să-l îndrăgești.

Sophisticart: – Poezia este pentru tine…

G.B: Un mod frumos mod de a alina sufletele oamenilor.

Sophisticart: – Ai niște versuri care te urmăresc mental?

G.B: ,,Mii de ore, mii de nopţi,

noi ne iubeam neîncetat.

Muream şi ne trezeam din morţi,

de drag şi dor de celălalt’’.

10610511_801916906517652_679790423189128767_n

Sophisticart: – Ai scos un volum de poezie, intitulat Simplu. Care a fost feedbackul?

G.B: Da, volumul a fost lansat în septembrie 2014, iar feedback-ul a fost unul pozitiv. Oamenii au fost plăcut surprinși de sensibilitatea poeziilor și de subiectele pe care le-am abordat acolo. Pe lângă lansarea din București, am fost să promovez cartea și la Liceul Carmen Sylva din Eforie Sud, liceu în care am învățat timp de 4 ani. A fost un sentiment unic și special. Cu adevărat special.

Sophisticart: – Ce fel de poezie preferi? Atent aranjată, cu elementele de prozodie puse la punct, sau vers alb?

G.B: Încerc să scriu și poezie clasică și poezie modernă. Atâta timp cât simt ca am de transmis un mesaj bun, o poveste buna, încerc să abordez amândouă stiluri . Într-adevăr, merg mai mult spre poezia clasică. Îmi place mai mult.

Sophisticart: – Am văzut că ai lucrat și ca model pentru Fashion Victim și ai jucat în unele reclame TV. Unde preferi să joci sau să apari?

G.B: Respect teatrul foarte mult. El are nevoie ca tu, actorul, sa fii acolo 100%. Dacă ești la teatru și te gândești la filmarea pe care tocmai ai ratat-o sau nu știi cum să pleci mai repede la vreo ,, șușă’’, îl jignești și mai mult de atât, s-ar putea ca domnul regizor să-ți arate ieșirea de urgență . Cât despre ce prefer, e simplu: merg unde sunt chemat, unde sunt dorit și unde iau castingul. Deocamdată vreau sa merg mai mult spre film si Tv.

10624790_798831823492827_3568426924367188570_n

Sophisticart: – Ce roluri ți-au ramas în suflet?

G.B: Fiecare rol iți ramâne în suflet. Nu ai cum să nu dai totul chiar și pentru un rol minuscul. Doar așa vei putea crește. Mie mi-au rămas in suflet doua personaje la care am lucrat cu toată inima, cu toată credința și cu toată puterea: Feodor Karamazov din piesa – Frații Karamazov si Andrei Klesci – din piesa Azilul de noapte. Acolo am plâns, am râs, am visat, am trăit, m-am jucat, am descoperit, am iubit, am urât. Acolo am simțit cum teatrul îmi hrănește sufletul.

Sophisticart: – În ce personaj te regăsești în viața reală?

G.B: În George – din spectacolul Eternul Spectator. Acest spectacol a fost pus în scenă de Daniela Marin, o regizoare cu dorință, talent și ambiție. George din spectacol era o persoană calmă, o persoană care dorea sa descopere dragostea si dorea să-și găsească liniștea interioară. Nu-i lipsea nimic altceva decât dragostea. O caută, o găsește, o înțelege și o acceptă.

12346713_1044048032304537_87922960_n

Sophisticart: – Mai sunt la căutare teatrul clasic și poezia old school?

G.B: Da, sunt. Văd tineri care merg la teatru și la lansări de cărți, tineri care citesc, tineri care sunt interesați de frumos. Teatrul și poezia sunt hrană pentru suflet.

Sophisticart: – Ce piesă dragă ți-a rămas în minte?

G.B: Îngropați-mă pe după plintă – Un spectacol pe care l-am văzut de 5 ori dar parcă tot nu mă satur de el.

Sophisticart:– La ce lucrezi în prezent?

G.B: În prezent lucrez la un scenariu cu o colegă, iar anul viitor dorim să facem si filmul. De curand am terminat de scris volumul de poezii Un strop de culoare, volum care va fi lansat in Februarie 2016, iar pe lângă asta, merg la castinguri și la filmări. Treabă este, dar avem nevoie de sănătate și de puțin mai mult noroc. Cred că în meseria de actor ai nevoie și de noroc, nu doar de talent.

12343250_1044047892304551_1858894680_o

George Burcea e unul din oamenii care se luptă să existe artă în forma ei simplă și curată. Poate așa o să vedem și noi că putem rescrie: poezie- sărăcie, cu poezie – bucurie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *